În comunitățile de pe Valea Slănicului, județul Buzău, tradiția este reper adânc înrădăcinat în fiecare gospodărie, mai ales când vine vorba despre mâncare şi băutură. Se spune că cea mai bună țuică de Buzău se produce în micile distilerii tradiționale din comunele Bisoca, Lopătari sau Mânzălești. Gospodarii încep să producă în ianuarie licoarea din prune puse din toamnă la fermentat. Țuica lor este apreciată pentru izul ușor de prună, culoarea gălbuie şi tăria cu multe grade, dar blândă cu papilele gustative.
Nea` Gică Baciu este poate cel mai experimentat țuicar, iar explicația este simplă: deși a împlinit 100 de ani, își culege singur prunele și tot el le fierbe pentru a produce licoarea alcoolică. Bătrânul ține băutura la învechit în butoaie de dud, pentru că așa capătă nuanța gălbuie, plăcută ochiului. Apoi, ne mai spune gospodarul din Mânzălești, cu cât îmbătrâneşte, ţuica devine şi mai bună.
Este un adevărat medicament, dacă este băută cum trebuie. Iar longevitatea sa, ne spune domnul Gică Baciu, este dovada de necombătut asupra teoriei sale. „E bună. Merge la suflet. Nu ai treabă cu tensiunea, nu-ți trebuie doctorii dacă bei o țuică din asta pe nemâncate. Tensiunea dă înapoi imediat, nu mai mergi la doctori, nu mai umbli la medicamente. O țuiculiță e cea mai bună”, spune Gică Baciu.
